Nu căutam vinovatul, nu judecăm, nu criticăm!

Investește în copilul tău , dă-i o șansă la un altfel de viitor, crește un copil și un viitor adult fericit! E cea mai bună investiție pe care o poți face.

În general, apelăm la serviciile oferite de o clinică psihologică pentru copiii noștri atunci când aceștia fie resimt dificultăți ]n a se adapta la mediul școlar sau familial, fie au suferit o traumă. Sau pur și simplu, atunci când ne simțim depășiți de situație și credem ca nu mai putem comunica eficient cu ei.

Apelăm la un psihoterapeut atunci când copilul:

  • suferă de enurezis;
  • este agresiv cu ceilalți copii;
  • nu are prieteni;
  • are rezultate slabe la școală și se impun câteva ședințe de consiliere școlară și/ sau psihoeducațională;
  • este temător, speriat;
  • se îmbolnăvește des și ușor, iar medicii nu dau de cap bolii pe care o are.

Adolescentul este pus în fața unor dificultăți precum:

  • Influența prietenilor vs. Influența familiei;
  • Tentația alcoolului, țigărilor sau drogurilor;
  • Dorința afirmării de sine și a diferențierii de ceilalți;
  • Relațiile intime și relațiile de prietenie cu sexul opus;
  • Lupta pentru propria independență.

Studiile arată că încă din primele ore bebeluşul are o viaţă psihică care reprezintă “fundaţia” tuturor relaţiilor de mai târziu. Fiecare etapă din viaţa copilului are semnificaţia ei în dezvoltarea minţii, achiziţiile şi impasurile ei care au nevoie de înţelegere şi uneori de suport.

Indiferent de vârstă, ne dorim ca problemele noastre să fie ascultate. Desigur, problemele adulţilor diferă de cele ale copiilor şi adolescenţilor.

De aceea şi psihoterapia copilului este diferită de cea a adulţilor. Folosind metodele de comunicare specifice vârstei copilăriei, psihoterapia încearcă să afle care sunt preocupările copilului (tristeţe, frică, ruşine, vinovăţie) şi să-l apropie pe acesta de familia lui.

Psihoterapia copilului foloseşte mijloacele de expresie tipice copilăriei – joc, desen, poveşti, modelaj – în scopul ameliorării capacitaţilor lui de comunicare cu adulţii.

Copiii îşi exprimă emoţiile diferit de adulţi: agresivitatea unui copil poate însemna necesitatea lui de a i se impune limite, iritabilitatea unui adolescent poate fi strigătul lui de ajutor către părinţi, încăpăţânarea poate fi nevoia copilului de independenţă; câteodată situaţia poate fi prea tensionată pentru a reuşi o comunicare adecvată cu propriul copil.

Nici părintele, nici copilul nu sunt vinovaţi de neînţelegerile dintre ei! Ei nu se “aud” şi ca urmare nu îşi răspund conform aşteptărilor. Lipsa de răspuns sporeşte suferinţa ambelor părţi.

Adolescenta plasează copilul într-o vârstă de trecere în care etapele anterioare de dezvoltare sunt din nou aduse în discuţie. Asta îl poate face iritabil, încăpăţânat, rebel, uneori izolat, alteori “de-a dreptul insuportabil”. Conflictele cu părinţii par obligatorii şi de nerezolvat. Uneori nu se ştie cine are mai multă nevoie de ajutor.

Nu căutam vinovatul, nu judecăm, nu criticăm! Vă ajutăm să vă auziţi între voi şi să găsiţi soluţii la problemele ce apar în relaţiile dintre părinţi şi copii!

Nu doar copilul sau adolescentul beneficiază de rezultatele psihoterapiei, ci întreaga familie, prin rezolvarea din timp a conflictelor, armonizarea relaţiilor din cadrul ei şi îmbunătăţirea comunicării părinţi-copil.

CABINET INDIVIDUAL DE PSIH. STOICA MADALINA

URMARITI-MA PE

PROGRAM

Luni–Vineri10:00–21:00
Sambată-DuminicăÎnchis